Parohia Ortodoxă
"Sfântul Dumitru"
Floreşti

Preotul paroh IOSIF GHERMAN (1948-1969)

S-a născut în localitatea Floreşti, unde a ajuns să păstorească turma cea cuvântătoare a credincioşilor din satul său natal. A fost hirotonisit preot greco-catolic, iar din anul 1940 şi-a început misiunea la Floreşti. A prins ani grei de preoţie, datorită ocupaţiei horthyste a Ardealului de Nord. În aceşti 4 ani de ocupaţie fascistă, a întreţinut flacăra conştiinţei naţionale şi speranţa eliberării de sub jugul străin. Din acest motiv a fost ameninţat de nenumărate ori cu împuşcarea de către groful Mikes Sandor, care a şi cerut deposedarea bisericii româneşti din Floreşti de multe bunuri care-i aparţineau.

În anul 1948, părintele Iosif a înţeles momentul istoric al Reîntregirii Bisericii Româneşti, revenind, împreună cu toţi credincioşii parohiei, la străvechea credinţă a românilor: credinţa ortodoxă. A păstorit ca preot ortodox în Floreşti timp de 21 de ani, până în anul 1969, când s-a pensionat. S-a stabilit apoi în municipiul Cluj-Napoca, unde s-a stins în anul 1994. Ca fiu al satului, Părintele Iosif Gherman a adus o contribuţie esenţială în viaţa consătenilor săi, atât pe plan spiritual, cât şi cultural şi patriotic.

 

Preotul paroh ANANIE SIMULEA (1970-1977)

În cei şapte ani de păstorit la Floreşti a făcut lucruri minunate, care şi-au pus definitiv amprenta asupra parohiei. A venit de la Parohia Pănticeu şi a aflat biserica parohială a Sfantului Dumitru, zugravită în alb şi nepictată. Primul său gând a fost acela de a se angaja în dificila misiune de a aduna fonduri şi de a înveşmânta în pictură lăcaşul de cult. În perioada 1974-1976 a pictat biserica din banii parohiei şi ai săi personali prin mâna maestrului profesor Cariolan Multeanu, de la Universitatea de Arte Cluj-Napoca. În 3 octombrie 1976, duminica, Părintele Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului a resfinţit biserica parohială cu pictura cea nouă, hirotonind un preot în cadrul Sfintei Liturghii.

Dar părintele Anania rămâne în memoria credincioşilor şi în istoria Parohiei ortodoxe Floreşti în primul rând prin viaţa sa de rugăciune. A fost un preot profund rugător, având genunchii bătătoriţi de nevoinţa deselor îngenuncheri. O boală cumplită l-a răpus în martie 1977, dar nu înainte de a trăi bucuria resfinţirii bisericii sale, împodobită ca o mireasă cu veşmântul picturii neobizantine. Sufletul său doritor de Dumnezeu s-a ridicat la cereştile locaşuri, de unde aşteaptă ziua Învierii şi reuniunea cu trupul său transfigurat precum o sămânţă ce a fost pusă în pământ şi a încolţit şi a dat rod însutit.

 

Preotul paroh SIMION CRISTEA (1977-1982)

Personalitate marcantă a clerului ortodox şi a elitei culturale clujene, Părintele Simion este în acelaşi timp un vrednic sacerdot, un mare duhovnic, care adună în jurul său sute de penitenţi şi zeci de preoţi, dar este şi un împătimit al literelor, artei şi culturii, un deosebit scriitor şi poet. Coborâtor dintr-o veche familie românească din părţile Bistriţei ardelene, Părintele Simion este un mare român, cu dragostea de ţară şi glia străbună adânc înscrisă în sufletul său. Câteva spicuiri din cele scrise de Preacucernicia sa (versurile din "O ţară să avem", "Zâmbetele României", "Înstrăinatul" sau "Ospitalitatea românească" - în proză), ne întăresc cele afirmate.

Atunci când Pronia Divină l-a rânduit să păstorească în Parohia Floreşti, Părintele a lăsat aici urme şi trăiri şi amintiri profunde. În primul rând creştinii îl poartă în suflete cu multă dragoste şi dor. Şi asta spune mult! Apoi a iubit foarte mult biserica şi rugăciunea. Biblioteca Parohiei Floreşti a rânduit-o ca nimeni altul, legând toate revistele şi cărţile bisericeşti pe ani şi culori, în volume, ca într-o veritabilă Enciclopedie a Bisericii Ortodoxe Române. La fel şi arhiva şi celelalte documente parohiale, precum şi istoricul străvechii parohii româneşti de la Floreşti.

Dar, pe lângă misiunea zilnică din Parohie, Preacucernicia sa scria versuri, articole şi studii bisericeşti şi istorice de o mare valoare, care vedeau lumina tiparului în prestigioasele reviste de specialitate, bisericeşti şi laice. În al treilea an al păstoririi sale la Floreşti, Părintele a fost chemat să fie dascăl al elevilor de la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca, predând disciplina ale Teologiei Practice: Dreptul bisericesc, Liturgica teoretică şi practică. Pentru verticalitatea şi demnitatea sa umană, a fost ales membru în Consistoriul Arhiepiscopiei Clujului, judecând cauze preoţeşti în instanţa acestui "tribunal ecleziastic".

Nu este de mirare că vrednicul de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu poposea adesea la casa parohială din Floreşti, întreţinându-se cu un om atât de delicat, de subtil, de profund şi răspânditor de bucurie în jurul său, cum este Părintele Simion.

Atunci când evocăm personalitatea Părintelui Simion Cristea şi îi pomenim numele, îi simţim aproape şi prezenţa. Pentru că numele este o chintesenţă a persoanei, iar persoana, cu toate particularităţile şi energia ei, este prezentă în nume. Numele pe care-l primim fiecare la Sfântul Botez este o pecete profundă ce ne marchează devenirea. De aceea Părintele, care poarta numele Mântuitorului, ce provine de la grecescul "Hristo, Hristu" şi din latinescul "christianus", adică creştin, este omul pe care Dumnezeu îl aude şi-i îndeplineşte rugăciunea, fiindcă aşa se tâlcuieşte numele Simion: "Domnul a auzit!", "Domnul a îndeplinit!"

După o slujire de cinci ani în Parohia Floreşti, Părintele Simion a fost chemat la misiune în municipiul Cluj-Napoca, la Parohia Ortodoxă "Schimbarea la faţă", unde-l putem întâlni şi astăzi.

 

Preot paroh VASILE FIZEŞAN (1982-2005)

Părintele Vasile Fizeşan s-a născut la 21 martie 1949 în localitatea Cutca, un loc care face concurenţă înălţimilor văzduhului, aproape de cer şi de Dumnezeu, dintr-o familie de vrednici ţărani şi buni creştini. A fost botezat de către părintele Ioan Chezan, de la Parohia Sâmboieni şi a fost crescut de părinţii săi în dragoste faţă de Dumnezeu şi Biserică. De altfel, credincioşii din Cutca s-au aflat, până în ziua de astăzi, într-o strânsă legătură cu Sfânta Mănăstire Nicula, ceea ce a facut ca şi familia Fizeşan Vasile şi Maria să conducă paşii celor trei copii ai lor, Vasile, Grigore şi Ioan, spre sfântul lăcaş al dreptmăritorilor călugări de la Nicula. Acum s-a înfiripat dragostea pentru slujirea lui Dumnezeu în sufletul curat al copilului Vasile.

Dupa definitivarea şcolii primare şi gimnaziale, tânărul Vasile Fizeşan şi-a continuat studiile la Liceul "Petru Maior" din Gherla, cu rezultate excepţionale, fapt care l-a determinat să se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, secţia limbi orientale, urmând a se specializa în studiul limbilor japoneză şi arabă.

Chemarea pentru preoţie a fost însă mai puternică în sufletul său. Abandonează studiile în Capitala ţării şi se înscrie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, obţinând Licenţa în Teologie. În ultimul an de studii, s-a căsătorit cu tănăra educatoare Moldovan Rozalia-Rodica, din Fizeşa-Gherlii, fiind cununaţi în această localitate de către preotul Ilisie Mocean. Dumnezeu i-a binecuvântat cu trei copii: Titus-Florin, Ana-Maria şi Radu-Mircea, care au fost marea bucurie şi împlinire pe linie familială şi preoţească.

În anul 1974, la 27 ianuarie, a fost hirotonit diacon de către Preasfintitul Justinian Maramureşanul, Episcop Vicar, iar la praznicul celor Trei Mari Dascăli ai lumii şi ierarhi, Vasile Grigore şi Ioan, Arhiepiscopul Teofil al Clujului l-a hirotonit preot pentru parohia Sântioana, protopopiatul Gherla. Aici a păstorit 8 ani, urmându-i părintelui Soporan Gavril şi a avut parte de alese bucurii: i-au venit pe lume cei trei copii şi a ridicat, din temelii, o frumoasă casă parohială. Dar părintele a construit mai mult în ogorul sufletelor credincioşilor din parohia sa, ajungând în scurt timp să se distingă dintre preoţii din zonă, atât prin inteligenţa sa nativă, cât şi prin râvna cu care-şi păstorea credincioşii. Si, tainic lucru, cu cât ieşea în evidenţă mai mult în cele pastorale, cu atât creştea numărul preoţilor din împrejurimi care-l admirau şi-l iubeau, neexistând coleg preot care să-l invidieze şi să se supere pentru reuşitele sale. Şi aceasta pentru că părintele Vasile Fizeşan iradia în jur iubire, respect şi prietenie sinceră pentru toti. Casa lui parohială era un loc de întalnire pentru preoţi şi credincioşi unde se "învăţau" ca într-o şcoală, lucruri frumoase şi deosebite pentru toţi.

În anul 1982 a fost transferat de către Arhiepiscopul Teofil Herineanu la una dintre cele mai importante parohii rurale ale Eparhiei: Parohia Floreşti de lângă municipiul Cluj-Napoca. Întrebandu-i şi azi pe foştii consilieri ai Arhiepiscopului Teofil care au fost criteriile după care a fost numit în această importantă parohie, răspunsul a fost că părintele Vasile era, de departe, unul dintre cei mai distinşi preoţi din Eparhie. De altfel, după vrednicii preoţi care au păstorit în ultimii ani la Floreşti, cel mai potrivit era părintele Vasile Fizeşan. A dovedit-o în cei peste 22 de ani de preoţie în această parohie.

Când a venit la Floreşti avea vârsta deplină a Mântuitorului: 33 de ani. A lucrat, într-adevăr, cum spune Sf. Apostol Pavel "cu timp şi fără timp" în Casa Domnului, slujindu-l pe Dumnezeu şi pe credincioşii încredinţaţi spre păstorire. A ridicat - şi aici - o monumentală casă parohială. În aceşti ani de rodnică preoţie, a născut suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu, a mângâiat pe cei întristaţi, a ajutat pe cei obidiţi, a dăruit eliberarea de sub povara greşalelor multe suflete, prin puterea Tainei Sfintei Preoţii, a fost valul ales al Domnului prin care Duhul Sfant îşi revarsă cu îmbelşugare darurile sale peste oamenii credincioşi. Pentru că şi-a făcut doar datoria şi nimic mai mult, dar şi-a făcut-o cu o exemplară dăruire şi devotament, Părintele Arhiepiscop Teofil i-a acordat distincţia bisericească de iconom-stavrofor, adică dreptul de a purta crucea pectorală, drept care se dă celor mai vrednici dintre cei vrednici.

Mărturisea adesea că şi-a iubit foarte mult ierarhii, dar şi ierarhii l-au iubit pe el. De aceea îi cerceta de multe ori şi, la rândul său, era cercetat, încurajat, sfătuit şi apreciat.

La plecarea sa din această lume nu a lăsat familiei sale case mari, bani mulţi sau alte averi. Cea mai mare avere lăsată a fost frumoasa şi valoroasa sa bibliotecă, în care a investit toată viaţa. Familia şi-a lăsat-o în grija Bunului Dumnezeu şi a păstorilor care-i vor urma la Floreşti.

Amprenta chipului şi a personalităţii sale a rămas întipărită în conştiinţa celor care l-au cunoscut şi l-au iubit pentru că, pur şi simplu, nu a umilit şi nu a complexat pe nimeni cu darul inteligenţei sale pe care l-a primit de la Dumnezeu. Nu i-a jignit pe cei ignoranţi. Toţi s-au simţit bine în preajma sa, pentru că emana în jur bunătate, blândeţe şi dragoste. Casa lui din Floreşti era permanent ca o casă de oaspeţi. Părintele era tot timpul pregătit să-i întâmpine şi să-i poftească înăuntru pe toţi. Pentru că a iubit mult, a şi fost iubit de mulţi. În ultima sa scrisoare - confesiune, care a fost citită la înmormantarea sa de către fiul său mai mic, Radu, părintele putea spune linistit: "Nu cred ca am duşmani... iar dacă totuşi am, îi rog să mă ierte... Eu i-am iertat demult, căci iertarea este forma supremă a iubirii".

Părintele Vasile a înţeles să se implice în mişcarea pentru unire a Bisericilor creştine, participând la diferite întruniri, congrese şi simpozioane pe această temă, atât în ţară cât şi în străinatate. Din acest motiv a fost plâns şi regretat nu numai de credincioşii săi ortodocşi, ci şi de către creştinii catolici şi protestanţi, ba chiar şi de cei neoprotestanţi. Nu era o fire polemică, era în schimb un bun apologet, cu un tact pastoral deosebit.

În încercarea grea pe care i-a dat-o Dumnezeu printr-o boala gravă, părintele nu a cârtit niciodată. Era acelaşi ca întotdeauna, ducându-şi cu stoicism crucea suferinţelor.

La înmormantarea sa în 2005 au participat peste 50 de preoţi, în frunte cu Preasfinţia Sa Episcopul Vicar Vasile Someşanul. A lăsat familiei sale, ca o mângâiere, crezul său de viaţă, dorind să-i fie citit la înmormantare capitolul 37 din Profetul Iezechiel.

În dangăt de clopote, în acordurile minore ale Cântării "Sfinte Dumnezeule", sicriul cu rămăşiţele sale pământeşti, purtat de preoţi pe umeri - după rânduială - şi urmat de o mulţime de credincioşi, a înconjurat, pentru ultima dată, biserica în care a slujit peste 22 de ani, fiind apoi depus la locul de veşnică odihnă, până la obşteasca Înviere, în cimitirul parohial din Floreşti.

Pe crucea mormântului său, pregătită din vreme, se pot citi cuvintele Mantuitorului: "Ramâi cu noi, Doamne, căci este spre seară şi s-a plecat ziua" - Luca,24,29.

A fost si va rămâne un model de viaţă şi de trăire creştină pentru toţi care l-am cunoscut, clerici şi credincioşi. În veci să fie pomenirea lui!

 

Preot slujitor EMIL-RADU MOCIOIU (2003-azi)

Datorită creşterii numărului de credincioşi ortodocsi din localitatea Floreşti, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, condus de Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu a decis, în anul 2003, să creeze postul al doilea de preot slujitor la Parohia Floreşti. Pe acest post nou a fost transferat preotul Emil-Radu Mocioiu de la Parohia Aghireşu-Fabrici, Protopopiatul Huedin, unde a slujit trei luni de zile.

Părintele Emil-Radu s-a născut în anul 1973, la 2 iulie, în orasul Câmpeni, judeţul Alba, din părinţii Emil şi Ileana.

A absolvit clasa a XI-a la Liceul Economic şi de Drept Administrativ din Alba-Iulia. Între anii 1989-1994 a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca, absolvind ca şef de promoţie şi obţinând Atestatul în Teologie Ortodoxă şi Bacalaureatul.

În perioada 1994-1998 a studiat la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu, pe care a absolvit-o, tot ca şef de promoţie, susţinând teza de Licenţă în Teologie: "Activitatea propovăduitoare la Sfântul Vasile cel Mare".

A urmat apoi Studiile Aprofundate, între 1998-1999, prezentând în fata Comisiei de Absolvire, lucrarea de Disertaţie cu titlul: "Semnificaţia sacrementală a perioadei Triodului".

După terminarea studiilor aprofundate postuniversitare, s-a înscris la Cursurile de Doctorat în Teologie, având în pregătire Teza de Doctorat, intitulată: "Teologia Învierii în Penticostal", sub îndrumarea ştiinţifică a Înalt Preasfinţitului Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care e şi titularul Catedrei de Liturgică şi Pastorală, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Cunoaşte limbile germană şi franceză, a fost colaborator al A.S.C.O.R.-ului din Sibiu, reprezentantul Studenţilor teologi în Senatul Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, a scris studii şi articole şi a fost beneficiarul a două burse de studii la Facultatea de Teologie Protestantă din Berna-Elveţia.

La data de 2 iulie 2001 s-a căsătorit cu Muntean Steliana, fiica lui Valer şi Ana din Sibiu. Cununia având loc la capela "Sf. Nichita Românul" din Sibiu, preot oficiant fiind preotul profesor Necula Constantin, iar naşi de cununie preotul Muntean Alin şi Sonia din Alba-Iulia. Dumnezeu i-a învrednicit cu doi copii: Maria şi Andrei.

În 16 februarie 2003 a fost hirotonisit diacon la mănăstirea Râşca Transilvană, de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Vasile Someşanul, având ca naş de hirotonie pe părintele Arhid. Dumitru-Marcel Andreica si părintele Diacon Ciprian Taloş.

La 2 martie 2003 a fost hirotonit preot pentru Parohia Aghireşu Fabrici de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Irineu Bistriţeanul şi a păstorit aici până la 31 mai 2003.

Începând cu 1 iunie 2003, părintele Emil-Radu Mocioiu a fost transferat pe postul II de preot slujitor la parohia Floreşti, unde slujeşte şi în prezent.

 

Preot paroh dr DUMITRU-MARCEL ANDREICA (2005-AZI)

S-a născut la data de 10 ianuarie 1971, în municipiul Dej, judeţul Cluj, din părinţii Andreica Dumitru şi Aurica, primind la Botez numele Dumitru-Marcel. Are un frate mai mic - Mircea-Marian, preot în municipiul Cluj-Napoca.

Şcoala Generala de 8 clase a făcut-o în mai multe localităţi, după cum urmează:

• 1977-1979, clasele I şi a II-a în Colonia Tarniţa, judeţul Cluj
• 1979-1982, clasele a III-a, a IV-a şi a V-a, în localitatea Sonacter, regiunea Mascara, Algeria, unde tatăl său era detaşat cu serviciul.
• 1982-1983, clasa a VI-a în comuna Losna, judeţul Sălaj
• 1983-1985, clasele a VII-a şi a VIII-a la Şc. Gen 21, Cluj-Napoca

 

• 1985-1987, a urmat prima treaptă de liceu (a IX-a şi a X-a) la Liceul Industrial nr.8, Cluj-Napoca, astăzi Edmond Nicolau.
• 1987-1988, clasa a XI-a, liceul de filologie-istorie, Ady-Şincai - Cluj Napoca - azi Gheorghe Şincai
• 1988-1992, a urmat cursurile seminarului Teologic Cluj Napoca, pe care le-a terminat în 4 ani, în vara anului 1991 susţinând examenele de diferenţă pentru anul IV, urmând să fie trecut direct în anul V de studii. În urma absolvirii Seminarului, a obţinut Atestatul în Teologie - 1992 şi Bacalaureatul - 1993.
• 1992-1996, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, secţia Teologie Pastorală, susţinând teza de licenţă cu titlul: "Istoricul Protopopiatului Ortodox Român Cluj, 1795-1995", la catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, sub îndrumarea P. C. Pr. Univ. Dr. Alexandru Moraru.
• 1992-1994, în urma examenului de admitere, a urmat cursuri incomplete la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj Napoca, specializarea Muzică Religioasă. Ca urmare a activării în mai multe coruri religioase şi laice, a susţinut concerte în numeroase ţări ca: Ungaria, Slovacia, Belgia, Franţa, Marea Britanie ş.a.m.d.
• În anul 1994 a predat "Religia", ca profesor suplinitor, la Şcoala Generală nr.23 din Cluj-Napoca - azi Liviu Rebreanu.
• În perioada mai-iunie 1994, la invitaţia Organizaţiei creştine "Sunday-School" a participat în Cappel-Elveţia la Seminarul consacrat "religiei în şcoală", reprezentând România, alături de alţi patru colegi, de la Facultăţile de Teologie din Cluj-Napoca şi Sibiu. În Biserica Zwingliana din Bauma-Elveţia - a susţinut o cuvântare intitulată "România postcomunistă şi religia în şcolile de stat".
• Între anii 1996-1997 a urmat cursurile aprofundate de Masterat în Teologie, specializarea principală: "Istoria Bisericii Ortodoxe Române, susţinând lucrarea "Psihologia religioasă a mitropolitului Atanasie Anghel", sub îndrumarea P. C. Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca.
• În iulie 1994, a participat la Congresul European Creştin de la Darhem, Anglia, congres care s-a desfăşurat sub semnul unităţii creştine la care ne îndeamnă icoana Sfintei Treimi a lui Liubliov.
• În 23 octombrie 1994 s-a căsătorit cu Daciana-Maria, născută Săplăcan, din Floreşti-Cluj, de profesie învăţătoare. Dumnezeu le-a dăruit trei copii: Dacian Marcel - născut 1997, Maria-Dumitra - 2002, Ştefan Alexandru - 2005.
• A fost hirotonit întru diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale Cluj-Napoca de către Î.PS.Arhiepiscopul Bartolomeu Anania al Vadului, Feleacului şi Clujului la data de 6 noiembrie 1994.
• De la 15 noiembrie 1994 pana la 30 septembrie 1995 a lucrat la reconstituirea şi catalogarea bibliotecii personale a fostului Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului.
• Între 10 octombrie 1995 - 31 martie 1998 a îndeplinit ascultarea de secretar al Cabinetului Arhiepiscopal.
• Între martie-iunie 1998 a fost numit consilier misionar-social suplinitor, în locul P.C. Părinte Ioan Bizău, plecat la studii în Franţa.
• La data de 1 aprilie 1998 a fost numit in funcţia de secretar eparhial al Arhiepiscopiei Române a Vadului, Feleacului şi Clujului. I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu i-a acordat distincţia bisericească de "Arhidiacon", în Catedrala Arhiepiscopală Cluj-Napoca la 21 iunie 1998.
• În iulie 1996 şi respectiv octombrie 1997 a făcut parte din delegaţiile "Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului", în vizitele întreprinse în Germania, la invitaţia Bisericii Evanghelice-Luterane din Landul Baden-Wurtemberg.
• În iunie 1998 l-a însoţit pe Î.P.S.Arhiepiscop Bartolomeu în vizita pe care a făcut-o Bisericii Ortodoxe din Polonia, la invitaţia episcopului ortodox Abel de Lublin.
• La data de 1 decembrie 1999 arhidiaconul Dumitru-Marcel Andreica a fost avansat în postul de Consilier eparhial misionar-social, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 1 martie 2005, când, la cerere a fost transferat pe postul de preot paroh la Parohia Ortodoxă Română "Sfântul Dumitru", Floreşti, Protoieria Cluj 1, misiune pe care o îndeplineşte şi în prezent, fiind hirotonit întru preot la 27 februarie 2005, în Catedrala Arhiepiscopală, de către Părintele Arhiepiscop Bartolomeu Anania.
• În perioada conducerii Sectorului Misionar-Social al Arhiepiscopiei, s-a implicat în coordonarea programelor sociale existente în anul 1999 şi dezvoltarea altor programe şi proiecte sociale noi, susţinerea organizaţiilor misionare ortodoxe din eparhie, coordonarea misiunii Bisericii în spitale, armată, penitenciare, centre de îngrijire şi asistenţă pentru vârstnici, centre de palsament pentru copii, şcoli speciale.
• Între anii 1998-2005 a fost membru în Comisia locală ortodoxă de dialog cu Biserica Greco-Catolică, contribuind, din încredinţarea Chiriarhului, la diminuarea tensiunilor dintre cele două Biserici.
• În 1998 s-a înscris la cursurile postuniversitare de Doctorat in Teologie, specializarea: Istoria Bisericii Ortodoxe Române", pregătind teza de Doctorat cu titlul: "Şcoala Ardeleană între mit şi realitate", sub îndrumarea domnului Academician Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu, fost profesor universitar la Universităţile din Bucuresti şi Cluj-Napoca, actualmente titular la Universitatea din Iaşi. Sub preşedinţia domnului Emilian Popescu a participat la câteva sesiuni ale Comisiei de Istorie Bisericească comparată.
• La 12 decembrie 2006 şi-a susţinut Teza de Doctorat la Universitatea "Alexandru Ioan-Cuza" din Iaşi, obţinând titlul ştiinţific de Doctor în Teologie.
• La parohie s-a implicat în problemele pastorale şi administrativ-economice, construind atât fizic, cât şi duhovniceşte la edificiile bisericeşti şi la sufletele enoriaşilor, parohia constituind cea mai mare împlinire a unui preot, din toate punctele de vedere.
• A publicat studii în reviste de specialitate şi volume omagiale, şi diferite articole în reviste, cum ar fi: "Renaşterea", "Curierul Primăriei Cluj-Napoca", "Monitorul de Cluj".